Eseul „Lecția de istorie”, premiul special pentru creativitate

Scurtu Bianca, Liceul Teoretic „Liviu Deleanu”

Coordonator: Pînzaru Gabriela

-Artur..., Artur, trezeşte-te, în curând e seara.

Băiatul se întinse şi fără să deschidă ochii se întoarse spre cealaltă parte.

-Ascultă, dacă încă nu te-ai restabilit, poţi să nu mergi, dar tu eşti cel care ai decis să reîncepi studiile de azi.

-Da...da, sunt bine- Artur se aşeză pe marginea patului şi clipi de câteva ori somnoros- Voi face doar un duş şi-mi voi reveni complet. Mama, până mă pregătesc, cheamă transportul!

Peste jumătate de oră, capsula opri lejer în faţa centrului de învăţământ. Fără să aştepte ca uşa automată să se deschidă exhaustiv, băiatul se strecură prin spaţiul liber şi se îndreptă înspre intrarea în clădire. Pătrunzând în holul spaţios, acesta se apropie de recepţie. Pe ecranul instalat deasupra tejghelei apăru imaginea „portarului”.

-Artur, câte ierni, câte veri! Mi-ai lipsit! îl întâmpină acesta plin de curtoazie.

-Nu fi linguşitor! îi tăie elanul Artur.

-Dar, am încercat doar să fiu politicos, se dezvinovăţi el.

-Se numeşte adulare, iar programele educate nu se comportă astfel.

Imaginea de pe panou încremeni şi un glas rece, distant rosti: „Observaţia dumneavoastră a fost recepţionată. În program vor fi efectuate schimbările sugerate. Vă mulţumim pentru participare”, iar în următoarea clipă, faţa portarului se animă şi schiţă un zâmbet: „În ce auditoriu aţi dori să studiaţi astăzi?”

-Dacă este liberă, C103.

-O secundă..., da, acest birou este la dispoziţia dumneavoastră. Coordonatorul dumneavoastră personal deja se încarcă. Vă doresc studiu plăcut.

Luându-şi rămas bun, Artur se îndreptă înspre lift. Ajungând la etajul zece, el intră în cabinetul solicitat şi se apropie de fereastra uriaşă, panoramică, situată în partea opusă uşii. Privi în depărtare şi văzu cum soarele apunea deasupra pădurii, colorând râul a cărui albie era slab şerpuitoare în nuanţă purpurie. La orizont, silueta unei nave spaţiale de marfă se mişca alene înspre portul de după crâng. Datorită acestei privelişti, Artur prefera să înveţe în auditoria C103. Îşi alese chiar şi învăţământul seral, pentru că atmosfera acestui peisaj agita mintea lui iscoditoare. Pe suprafaţa de sticlă, dispusă vertical, apăru chipul coordonatorului personal- Polly.

„Bine te-am regăsit”, pronunţă ea cu o voce subţire, melodioasă.

Artur se pleoşti în fotoliul suspendat şi se întoarse înspre ecran, dar privirea lui încă rătăcea dincolo de geam, petrecând nava care cu fiecare clipă se apropia din ce în ce mai mult de portul cosmic, dispărând într-un sfârşit după coroanele rămuroase ale copacilor.

Polly aşteptă răbdătoare, apoi remarcând că băiatul se mai destinse întrebă: „Ai vreo preferinţă?”.

-Da, aş vrea să încep cu istoria.

-Uimitor, înainte istoria nu intra în cercul tău de interese. Aş putea să aflu ce a determinat această schimbare?

-Bineînţeles. Ştii, acolo, pe Marte, cât timp am stat în ospeţie, bunicul mi-a povestit că în tinereţea lui, centrele de studiu se numeau altfel: şc..., şci...

-Şcoli.

-Da, da, confirmă Artur entuziasmat.

-Dar ele nu erau sedii de studiu în sensul pe care îl cunoaştem noi. În şcoli, educarea copiilor avea loc în grupuri, numite „clase”.

-Aha. Bunicul a menţionat despre ele şi asta m-a mirat mult. Îţi imaginezi, aceste grupuri se creau fără analiza psihotipică a participanţilor, adică într-o clasă puteau studia concomitent mai multe caractere incompatibile. Şi, simultan, elevii erau instruiţi fără cercetarea bioritmurilor personale.

Polly îl ascultă cu atenţie, dând din cap în semn de acord:

-Pe lângă asta, continuă ea, învăţământul era discret, împărţit în diverse discipline.

-Nu prea înţeleg.

-Adică în timpul unei ore academice elevii studiau, spre exemplu, literatura, iar în decursul următoarei lecţii, alt obiect şcolar.

Faţa lui Artur exprima nedumerire-Cum? Cum poţi învăţa matematica aparte de fizică, iar fizica izolată de chimie?

-Polly, când educaţia a început să capete structura celei contemporane?

-Probabil vei fi stupefiat, dar sistemul de învăţământ actual a apărut ca o simbioză între educaţia din Grecia antică şi tehnologiile moderne. Metoda antică se baza pe faptul că profesorul doar îl îndruma pe elev spre calea cunoaşterii. Discuţiile lor erau similare cu dialogul nostru.

-Şi înaltele tehnologii?

-Prototipul pentru ele l-au reprezentat jocurile video. Tocmai aici a fost dezvoltată tehnica conform căreia jucătorii puteau forma grupuri pe interese, elabora strategii comune şi crea modele personale. Pe lângă asta, se aplica principiul accesării libere, în orice moment comod pentru participant.

Artur aruncă din nou privirea înspre fereastră. Pe cerul negru ca smoala sclipeau plăpând milioane de stele precum perlele. Pe bolta cerească, acum similară unui candelabru se vedea un punct roşu-portocaliu-Marte. În oraşul, aflat în partea opusă pădurii, începură să strălucească blând luminiţe. Se pare că şi următoarea vacanţă Artur o va petrece la bunici. În plus, pe staţia lor au promis că vor deschide un centru de studiu, iar el va putea rămâne în ospeţie fără a întrerupe procesul de învăţământ.