Eseul „Peștele lui Einstein”, locul I, categoria de vârstă 15-18 ani

Stratevici Ariadna, clasa a XII-a „D”, I.P.L.T.„Gheorghe Asachi”, mun.Chișinău

Profesor coordonator: Ojog Angela

Eu m-am născut pește. Eu sunt un pește. Aș vrea în continuare să rămân pește.

„Fiecare este un geniu, însă dacă vei judeca un pește după abilitatea sa de a se urca în copac toată viața sa va crede că este un prost.”, astfel a zis cândva un om simplu pe nume Albert Einstein. Anume cu această frază aș vrea să îmi încep eseul ce vizează școlile moderne.

Din incipit, aș oferi o descriere a școlii pe care o văd eu zilnic: La ora 8:00 încep prima oră și la 13:20 o finalizez pe ultima. Punct. Nimic mai mult decât îndeplinirea unor instrucțiuni, eu nu pot să fac. „Sus! Luați loc! Deschideți manualul la pagina cutare. Rezolvați asta. Ștergeți tabla. Ieșiți la pauză. Du catalog, adu catalog etc.”. Teoretic, noi, elevii, ne mai și exprimăm opinia, din când în când, iar cel mai bine ar fi să și coincidă cu opinia profesorului, că de nu, riști să primești o „Notă informativă” în care scrie că manifești un „comportament indezirabil”, deoarece nu ești de acord cu sarcina propusă de „pedagog” (proprie experiență).

În opinia mea, ceea ce se întâmplă azi, secolul XXI, anul 2018, în școli este deplorabil. Pe lângă faptul că lipsește mobilier, condiții igieno-sanitare prielnice și materiale didactice pentru o bună desfășurare a orelor, lipsesc și pedagogii. Școlile sunt pline ochi de cadre didactice cu vârsta demult trecută de cea a pensionării, cu o mentalitate sovietică bine înrădăcinată și cu o abilitate mizeră de a putea ține pasul cu tempoul dezvoltării societății noastre. Cât de mult nu ar afirma persoanele în cauză că suntem o „generație de pierduți”, asta nu îi va face vreodată să-și merite titlul scris pe-o oarecare „diplomă roșie”. În locul introducerii tehnologiilor informaționale în ordinea de zi, ei încă consideră că ele ne fac să degradăm, în loc să ne sperie cu fraze gen: „îți iau telefonul și-l vei vedea la 31 mai”, ar fi bine să se învețe a le utiliza tehnologiile pentru a putea fi mult mai aproape de noi.

Astăzi, ritmul de dezvoltare al societății este extrem de rapid, notele sau „sun la părinți”, nu mai sunt o motivație pentru elevi, iar pentru ca un sistem educațional să funcționeze cu adevărat, trebuie găsit un echilibru între noi – elevii și ei – profesorii. Un model echilibrat văd în sistemul educațional finlandez sau suedez, însă până la asemenea nivel mai avem de muncit. Cel mai rezonabil început pentru Republica Moldova ar fi implementarea, într-un bun sfârșit, a sistemului de tip american care a fost deja implementat în anul 2014 în Liceul Academiei de Științe, actualmente – Aristotel, și care s-a sondat cu succes. Eu nu înțeleg de ce pe parcursul atâtor ani, toți elevii Moldovei, având posibilitatea să studieze 6-7 discipline maxim, dintre care 3-4 sunt la alegere, au fost și sunt nevoiți să studieze 13-14, indiferent de capacitățile sale.

Revenind la peștele lui Einstein, combinându-l cu tot ce am menționat mai sus, vă voi oferi un exemplu al ineficienței sistemului nostru educațional: Diferența dintre profilul umanist și cel realist este minimă. Din punctul meu de vedere, atâta timp cât eu, fiind la profil umanist, trebuie să aloc un timp suplimentar pentru studierea materialului la obiectele realiste, care se desfășoară 45 de minute în săptămână, iar paradoxul e că studiem o cantitate impunătoare de material, care în timpul alocat este extrem de dificil de asimilat. Respectiv, resursele de timp (și financiare, apropo) pe care ar fi trebuit să le aloc literaturii universale, spre exemplu, se consumă pe materiile realiste. Aceeași situație o întâlnim și la colegii realiști, cunoștințele cărora sunt evaluate în baza unui test identic cu cel pentru profilul umanist, spre exemplu. Ceea ce mai demonstrează proasta calitate a sistemului de învățământ, e faptul că pe an ce trece, tot mai mulți tineri nu știu în ce domeniu vor să se manifeste pe viitor sau în cazul în care s-au determinat, în mare parte pledează pentru universitățile din străinătate.

Acesta este sistemul nostru, caracterizat prin neacceptarea faptului că fiecare elev este o personalitate unică și absolut individuală. Din păcate, o mare parte dintre noi, elevii, suntem nevoiți să frecventăm școala pentru că suntem impuși de anumite circumstanțe, cunoștințele de care într-adevăr avem nevoie, acumulându-le din extern (conferințe, traininguri, seminare, dezbateri publice, internet etc.) precum și din practicarea voluntariatului care este slab promovat în școli.

Școala modernă este o PSEUDO-pregătire pentru viață. Școala modernă ne pregătește pentru BAC și, din păcate, pentru nimic mai mult. Ar fi bine să fim educați financiar, să facem ore de antreprenoriat și altceva, decât Pascal, aldehide sau logaritmi și integrale, iar dacă tot vorbim de pești, știm bine că se strică de la cap; așa că până nu vom avea un cap sănătos în fruntea statului, apoi a Ministerului, nu vom avea un corp bine funcțional.

O altă problemă gravă cu care se confruntă cealaltă parte a monedei – profesorii, este anume problema salariului, care nu coincide absolut deloc cu efortul pe care trebuie să-l depună un profesor, și mă refer aici la multitudinea de hârtii birocratice pe care sunt nevoiți să le îndeplinească zilnic și care, în esență, nu contribuie cu nimic la procesul instructiv-educativ. Aici intervine și un alt aspect al problemei, dacă una e incapabilitatea de a preda și a face față provocărilor la care, în mod natural e supus un pedagog, alta este timpul insuficient pe care îl are un pedagog pentru a se pregăti de ore.

În concluzie aș vrea să spun că m-am născut pește, eu sunt un pește și vreau să rămân un pește care poate înnota în mediul său, fără a fi constrâns de anumite circumstanțe sau stereotipuri. Aș vrea să am posibilitatea să demonstrez cât de bună sunt la înnot, dar să încerc să scot din mine unele abilități de cățărare în copac.