Eseul „O școală armonioasă – da sau nu?”, locul II

Țurcanu Ana, clasa a X-a, profil real, IP LT „Mihai Eminescu”, or. Cimișlia

Conducător: Ninescu Nina

Școala este cheia spre viitor. Prin ea ne creăm imaginea unei vieți armonioase. Școala armonioasă este ,,Palatul Înțelepciunii”, unde orizontul nostru de cunoaștere se amplifică și capătă noi dimensiuni și direcții de perfecționare. Școala armonioasă, pentru fiecare dintre noi, elevii, este o lume devenită personală, caldă și zâmbitoare, în care te simți ca acasă, unde ești apreciat și încurajat spre o nouă implicare, pentru atingerea unui nou ideal. Este locul în care fiecare are șansa să se afirme. Aici ar trebui să fie locul unde acesta ar obține cele mai importante, dar și utile cunoștințe – cele ce ar extinde cunoașterea vieții, asimilarea unor experiențe de viață, protecția și bucuria de a trăi.

Mă gândeam că școala de calitate implică, de fapt, nu atât educația inteligenței cât educația spiritului. Un om armonios este acela ce și-a format anumite valori, pe care le urmează întreaga viață, mai ales că lumea s-a umplut de tineri indiferenți, dezorientați de multitudinea de oportunități, de libertatea pe care ei nu știu să și-o asimileze... Deseori observăm că calea tinerilor spre succes trece doar prin evadarea din țară, ruperea de la rădăcini, dar de facto, planul strategic de dezvoltare a unui viitor aici, la sine acasă, alături de părinți, trebuia să fie creat în liceu, prin fortificarea unor oportunități de deschidere și dezvoltare în colaborare cu părintele, școala și întreaga comunitate.

Pentru a ne învăța a trăi, în școală este nevoie de a construi o lume unde a fi și a învăța să devină o necesitate vitală, unde a trăi este egal cu a simți și a recrea realitatea. Crearea unei ambianțe benefice dezvoltării spiritului este să mergem în întâmpinare unul altuia : maturul și elevul se vor întâlni într-un punct de mijloc doar atunci când tinerii vor deveni factori de decizie în crearea actelor normative – Consiliul Național al Elevilor să aibă puterea de a schimba viitorul tinerilor alături de maturi. Doar astfel se va mișca carul din loc - când toți vor trage într-o direcție, căci situația actuală este absolut identică cu cea din binecunoscuta fabulă a „cuibului de înțelepciune„.

Educația de calitate se realizează doar în condiții prietenoase copiilor, acolo unde ei se simt în plină siguranță, în afara oricăror prejudecăți. Orice prejudecată stagnează dezvoltarea personală, urmată de stagnarea societății, în general. Împotriva acestui flagel la noi în țară nu există nici o măsură concretă de combatere, doar vorbe goale. Acest viciu ar deveni subiect de acțiune al tinerilor. Ei sunt acele forțe care pot întreprinde măsuri urgente de ameliorare, prin organizarea unor proiecte de cooperare cu administrația, formând echipe de consiliere și orientare. Dar, cu părere de rău, teoretizarea continuă a materiilor de liceu nu oferă timp  tânărului pentru acțiune... Ce-ar fi dacă acest lucru ar face parte nemijlocit din acțiunile de învățare? Am prinde doi iepuri – pe de o parte, elevul va face un studiu interdisciplinar, ar studia personalitatea omului din diverse perspective, pe de altă parte, s-ar cunoaște pe sine în raport cu ceilalți, astfel formându-se pentru o carieră de succes.

Și atunci – ce ne facem cu bacalaureatul? A focusa energia într-o albie pozitivă poate doar crearea unor cadre legale care ar renega oricare cunoștințe goale, bacalaureatul (să fim sinceri!) fiind una dintre piedicile de dezvoltare armonioasă a tânărului. Bacalaureatul se bate cap în cap cu schimbarea, cu educația spiritului, iar asta îl impune pe profesor să urmeze niște cerințe impuse de Ministerul Educației, să ne învețe teorii goale, fără nici o susținere practică, deci împotriva artei de a învăța pentru a trăi. Acest fapt se cere a fi schimbat doar de la vârf spre rădăcini...

Un lucru îl cunoaștem sigur – schimbarea s-ar săvârși dacă ar exista armonie - colaborare între elev, profesor și Minister și dacă s-ar oferi tânărului și profesorului (de ce nu?) un stimul real de colaborare întru a trăi împreună în armonie. Iar armonia între actorii implicați naște educație de calitate, ceea ce fortifică educația spiritului. Am speranța că într-un viitor, cât de îndepărtat ar fi, generațiile urmașe se vor bucura de instituții de învățământ armonioase din toate punctele de vedere, chiar aici, la noi acasă.