Cu peste 35 de ani de experienţă în domeniul învăţământului, premiantă a Ordinului Gloria Muncii – Elena Muraru, ex-prorector responsabil de activitatea didactică la Universitatea de Stat din Moldova, acum şefa Secţiei Formare Continuă în cadrul Universităţii, ne împărtăşeşte viziunea sa despre calitatea învăţământului superior din Republica Moldova şi nu numai.

1. Doamnă Muraru, povestiți-ne cum a fost experienţa dumneavoastră în funcţia de prorector responsabil de activitatea didactică din cadrul Universităţii de Stat din Moldova?

Experiența mea în calitate de prorector responsabil de activitatea didactică la Universitatea de Stat din Moldova a ținut aproximativ şapte ani. Inițial am început această activitate ca prorector pentru asigurarea calităţii şi, poate am să fiu acum un pic nu chiar modestă, dar pe atunci eram printre primii prorectori pe acest domeniu din Republica Moldova. M-am dezvoltat din proiectele naţionale şi internaţionale, unde am fost instruită în problemele calităţii. Astfel, mai mult de un an am activat în domeniul asigurarea calităţii, iar din decembrie 2005, am fost numită prorector pentru activitatea didactică. După cum cunoașteți, în acea perioadă toate instituţiile de învăţământ superior erau implicate în reformarea sistemului de învăţământ şi anume, aderarea la Procesul Bologna. Sinceră să fiu, pentru mine a fost o perioadă foarte interesantă, dar şi foarte complicată. Nu întâmplător pun aici gradul superlativ de „foarte”, deoarece, obişnuiţi cu alt sistem de învăţământ, cadrele didactice din învăţământul superior îşi doreau mai multă stabilitate. Şi, iată, odată cu reformarea, o primă necesitate era schimbarea mentalităţii şi atitudinii psihologice atât a cadrelor didactice, cât şi a studenţilor. Într-un final, în luna mai a anul 2005 (sfârşitul anului de învăţământ), Republica Moldova a aderat la Procesul Bologna, iar la 1 septembrie, studenții anului I de studii au început cu noi planuri, cu o nouă curriculă şi cu noi exigenţe şi posibilităţi, unde începe o pregătire de licenţă deja de 3-4 ani. Aș zice eu, o activitate de percepere, pătrundere în esenţa liniilor şi demersurilor strategice ale acestui proces, pivotul căruia era asigurarea calităţii învăţământului superior şi cercetării.

2. Ați putea să ne povestiți despre o experienţă pozitivă şi una negativă din activitatea dumneavoastră profesională?

Cred că am fost un om norocos şi am avut multe experienţe pozitive. Chiar din prima angajare la serviciu în calitate de profesor mentor la Şcoala nr. 10 pe atunci, astăzi – Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, am avut un metodist extraordinar… Ivan Nichitovici Rusu – un adevărat pedagog, o personalitate care mereu m-a motivat, m-a crescut. Sub influenţa şi la recomandarea dumnealui, după şase ani de activitate în calitate de  profesor şcolar, am fost invitată la USM, unde îmi și continui activitatea. Visul meu a fost împlinit, pentru că de la cinci ani îmi doream să fiu profesor, iar astăzi nu încetez să mă bucur de această alegere şi de acest vis realizat, care are misiunea de a forma profesori pentru toate nivelele de învăţământ.

3. Din toate promoţiile de elevi/studenţi pe care le-aţi şcolit, vă mai amintiţi de cineva? Ce au ajuns astăzi? Vă mândriţi cu ei?

Adesea, unii studenţi de-ai mei mă întreabă: „Cum, mă ţineţi minte până astăzi?” (zâmbeşte). Mai întâi de toate mă mândresc cu profesorii noştri, care azi sunt recunoscuţi în toată republica, cărora le-am fost profesor. De asemenea, cu: directori de instituiţii de învăţământ, preşedinţi de raioane, miniştri, parlamentari, lucrători în mai multe nivele ale vieţii sociale, politice, economice ş.a. Mă bucur atunci când cei care mi-au fost studenţi, mă recunosc şi mă salută călduros: „Elena Ivanovna, bună ziua! Ce mai faceți?” – e cu adevărat o mare bucurie pentru mine acest gest. Mă mândresc cu acei absolvenţi care sunt astăzi aici, în universitate, cu Ministrul Educaţiei, Culturii şi Cercetării şi viceministrul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, Monica Babuc şi Igor Șarov – absolvenţii noştri. Sunt foarte şi foarte mulţi… cred că nu mi-ar ajunge acum timp ca să-i menţionez pe toți.

4. Ce părere aveţi despre calitatea învăţământului din Republica Moldova?

Dacă e să vorbim despre calitatea învățământului în Republica Moldova, consider că aici nu este suficient să fie abordată calitatea doar în mod tradiţional şi anume, la recomandarea părinţilor, profesorilor care îndeamnă tinerii la studii exact în acele instituţii în care şi-au făcut studiile și ei la rândul lor. Este evident că din an în an numărul studenţilor este tot mai mic şi concurenţa este tot mai mare, dar vor învinge cei care promovează cu adevărat calitatea, vor câştiga cei care vor atrage viitorii studenţi, elevii de astăzi, prin programe de calitate. De aceea, în primul rând, calitatea trebuie să fie un brand – cartea de vizită a unei instituţii de învăţământ.

5. După părerea dumneavoastră, ce îmbunătăţiri necesită sistemul educaţional actual din ţara noastră?

În viziunea mea, la moment sunt necesare mai multe îmbunătățiri… unele radicale, iar altele mai puţin radicale. Şi am să vă explic printr-un exemplu al unei studente din Republica Moldova care a ales să-și continuie studiile la Universitatea din Stockholm, Suedia, care mi-a mărturisit că: „aici este altfel organizat sistemul de învăţământ. Dacă ziua ar avea 25 de ore, atunci ar trebui să stau în bibliotecă tot 25 de ore, nu 24”. V-am spus lucrul acesta pentru că acolo, în Stockholm, studentul nostru simte altfel cerinţele, exigenţele, pregătirea lui ca student pentru viitoarea sa specialitate. Noi, cred că nu am făcut totul pentru a crește adevărați specialiști… şi nu suntem vinoveți doar noi. Nu încerc acum să ne justificăm, dar aici este vorba şi de piaţa muncii din Republica Moldova, care cere altceva, decât ceea ce noi oferim. Suntem într-o perioadă în care viitorii studenţi şi adevăraţii specialişti pleacă din ţară. În viziunea mea, schimbarea principală este de a face aşa ca programele de formare să fie adaptate la necesităţile pieţei muncii din ţara noastră, astfel ca fiecare viitor specialist să aibă siguranţa că va fi angajat  acasă, în Republica Moldova. Noi, profesorii, trebuie să pregătim studentul pentru ziua de astăzi sau poate chiar și pentru cea de mâine, nu pentru cea de ieri, deoarece lumea e într-o continuă dezvoltare.

Personal, mă asigur nu doar cum pregătesc în sala de curs o prelegere, un seminar, dar cu ce pleacă studenţii mei, ce au luat ei de la ora mea, care sunt finalităţile respective… Să se înarmeze nu numai cu savoir – a şti, a cunoaşte, dar să se ducă şi cu savoir faire – a şti să facă şi poate chiar şi mai esenţial... să plece de la ora mea cu savoir être pour devenir - a şti să fii pentru a deveni, ca să ia atitudine faţă de profesia lor, pentru a se forma ca specialiști adevărați pentru domeniul studiat. Astea sunt trei verbe franceze, cred eu, foarte necesare astăzi.

6. Ce cunoaşteţi despre activitatea Agenţiei Naţionale de Asigurare a Calităţi în Învăţămîntul Profesional (ANACIP)?

În primul rând, mă bucură faptul că s-a creat o astfel de structură separată de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării. O structură responsabilă de evaluarea externă, autorizarea programelor de formare şi de activitatea instituţiilor de învăţământ, și de acreditarea acestora. Este absolut necesară şi este foarte bine că s-a creat ANACIP. Şi aici mai spun şi altceva... mă bucur că în această instituţie activează în consiliu persoane profesioniste care au fost pregătite pe parcursul anilor muncind în diferite funcţii în instituţiile de învăţământ. Îl dau exemplu chiar pe preşedintele ANACIP, domnul Andrei Chiciuc, care având funcţii în domeniul asigurării calităţii, managementul calităţii încă de la instituţia de învăţământ în care a activat, UTM și trecând prin proiecte naţionale şi internaţionale, cunoaşte situaţia reală a acestui domeniu.

Îmi dau seama că acum Agenția are foarte mult de lucru în acreditarea programelor noi de licenţă, de master, care, unele dintre ele, nu au fost acreditate încă din anul 2006, iar acum, instituţiile noastre conştientizând importanţa acestui lucru, se pregătesc pentru acreditare.

7. Vă rugăm să adresaţi un mesaj studenţilor de azi.

Mai întâi de toate, să fie atenţi la alegerea specialităţii. Să nu facă numai o alegere care este acum la modă sau una sugerată de părinţi, rude şi prieteni. În al doilea rând, aș dori ca studentul de azi să înţeleagă că el este stăpân pe traseului său de studiu. Dacă studentul ar înţelege acest lucru şi ar beneficia de tot ce i se oferă astăzi, cum ar fi: cursurile la libera alegere, module suplimentare în pregătirea pentru programele de master, posibilitatea să aplice la Erasmus+, să studieze limbile străine, tehnologiile informaţionale etc., ar deveni un adevărat specialist în domeniu. Posibilităţi sunt multe… este necesară doar dorinţă şi efort pentru a realiza studii de calitate.

Doamnă Muraru, ANACIP Vă mulțumește pentru interviu!